Cercetare artistică asupra artei de for public din Europa Centrală și de Est. Raport tehnic asupra decorațiilor din nord-estul României (1950-1990)
Proiectul a vizat cercetarea artistică a condițiilor de realizare a decorațiilor murale prin efectuarea unor vizite de teren în orașe din nord-estul României dar și în spațiul internațional (Chișinău, Republica Moldova, Belgrad, Serbia). Proiectul a urmărit crearea unui raport tehnic amănunțit și a documentării de teren pentru a contextualiza lucrările de artă murală și de for public realizate în perioada 1950-1990 în Europa Centrală și de Est. Proiectul a permis informarea studenților și absolvenților FAVD cu privire la evoluția tehnico-ideatică a artei murale dar și completarea bazei de date a specializării prin organizarea unei prezentări publice susținute de artistul Ștefan Rusu. Prin activitățile propuse am urmărit să suplimentăm dobândirea unei cunoașteri eficiente, cu rolul de a echilibra decalajele dintre cunoașterea practică specializată și registrul unei încadrări teoretice raportate în mod adecvat la istoria artei murale locale. Pentru a asigura o informare pertinentă cu privire la arta și arhitectura modernistă am achiziționat o serie de cataloage produse de asociația BACU – care se află la sala se lectură a FAVD.
Privatizarea spațiilor publice din Iasi
Fost centru industrial al regiunii de nord-est, Iasiul a trecut printr-un proces intens de dezindustrializare inceput de la sfârșitul anilor 90 care a prefigurat dezvoltarea inegală specifică configurației sale urbane actuale. În urma calibrării sale la diverse piețe globale de consum, a dezvoltării industriilor creative, a migrației interurbane a studenților din orașele mai mici și a concentrării muncii pe telecomunicații și servicii IT, numărul de locuitori ai orașului a crescut de la 290.422 (2011) la 507.100 de locuitori (2019).
Procesul îndelungat de privatizări, concesionarea treptată a spațiului public pentru a face loc unor mari proiecte comerciale, abandonarea unor rămășițe ale politicilor sociale de stânga au dus la implementarea rapidă a unor noi politici neoliberale care favorizează așa-numita „liberă circulație a capitalului”. Aceste schimbări ireversibile au avut consecințe neprevăzute pentru ieșeni. Dreptul de accesare și utilizare a spațiului public devine strict reglementat. Restricțiile sale sunt vizibile dacă ne uităm cu atenție la parcurgerea anevoioasă a spațiilor centrale și periferice.
În vecinătatea unui parc aparent public, situat în joncțiunea spațiului de consum din spatele Palatului Culturii - emblemă a stilului neoclasic, un indicator semnalizează natura juridică a inimii orașului: „PROPRIETATE PRIVATA!”. În detrimentul unei dezvoltări durabile și fără a lua în considerare multe dintre nevoile actualelor clase de jos și chiar mijlocii, goana după profit a determinat alcătuirea unui spațiu hibrid în care accesul este reglementat de puterea de cumpărare a consumatorului.
Realismul socialist și decorațiunile moderniste după dezindustrializare
Reconversia arhitecturii moderniste în clădiri comerciale nu este un fenomen local. Funcția de reconversie a fost implementată progresiv în anii 90 de către investitori mai mici sau mai mari. Multe dintre fostele fabrici din România au devenit spații de agrement, mall-uri și, în unele cazuri, spații „alternative” de producție de artă. Ulterior, multe dintre șantierele industriale au fost complet demolate și au oferit spații libere pentru noile proiecte de dezvoltare urbană.
În timpul așa-zisei tranziții, unele dintre cinematografe au fost mai întâi transformate în cluburi și depozite sau au fost abandonate spre degradare. În multe orașe din Europa Centrală și de Est, lipsa de conservare și lipsa de interes față de conservarea clădirilor emblematice duc la același rezultat. Odată cu boom-urile ciclice ale piețelor imobiliare, agravate de criza economică din 2008, fostele cartiere muncitorești periferice au oferit condiții de locuit pentru majoritatea locuitorilor. Mulți oameni au deținut un apartament în timpul socialismului sau au reușit să cumpere unul în anii 90/2000. Printre întrebările care mai pot fi adresate este obligatoriu să răspundem la: ce rol joacă decorația modernistă într-o societate capitalistă?
Conservarea decorației socialiste în Europa Centrală și de Est
Deoarece cea mai mare parte a arhitecturii moderniste socialiste din fostul Bloc Estic este neglijată de autoritățile locale și din cauza lipsei de renovare și conservare multe dintre clădirile iconice ale stilului modernist sunt ireversibil degradate. Unele dintre celebrele mozaicuri ale Chișinăului sunt relocate sau distruse în timpul reconversiei spațiului. Scopul nostru este să cercetăm clădirile care includ lucrări de artă originale. Picturile murale la scară largă au fost comandate de fostele administrații sau au fost implementate ca alegere personală a arhitecților. Unul dintre motivele principale pentru comandarea picturilor murale prin comandă directă sau prin organizarea de concursuri a fost faptul că stilul modernist era considerat a crea un efect monoton datorită vitezei și standardizării procesului de construcție.
Printre evenimentele care tratează tema arhitecturii moderniste în regiunea Fostei Iugoslavii, MoMa (New York) a organizat o amplă expoziție intitulată Toward a Concrete Utopia: Architecture in Yugoslavia, 1948–1980 (10 iulie 2018 – 13 ianuarie 2019), curatoriată de Philip Johnson Chief Curator of Architecture and Design, Martino Stierli, și curator invitat Vladimir Kulić, profesor asociat la Florida Atlantic University, cu asistent curatorial Anna Kats.
Una dintre cele mai notabile contribuții la conservarea stilului modernist este platforma Socialist Modernism dezvoltată de BACU – Birou pentru Artă și Cercetare Urbană (Bureau for Art and Urban Research). Activitatea colectivului este concentrată pe „lupte pentru recunoașterea unor repere socialiste ca monumente istorice. Ne concentrăm pe cartiere, clădiri, monumente, parcuri, piețe, cartiere întregi și zone verzi etc.”(1)
Cu ocazia dezvoltării proiectului am considerat oportună achiziția unei selecții a cataloagelor dezvoltate de BACU, concentrându-ne cu precădere către edițiile care tratează arta și arhitectura modernistă din România și Republica Moldova, Fosta Iugoslavie și regiunea Caucazului.
(Dan Acostioaei, Andrei Timofte)
(1) Potrivit site-ului oficial al inițiativei create de Asociația B.A.C.U.
DAN ACOSTIOAEI (n. 1974) este cadru didactic la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iaşi. Lucrările sale se concentrează asupra modelelor identitare ale tranziției societății românești și granițelor ideologice dintre sfera economică și condițiile producției artistice în estul Europei. Proiectele sale artistice au fost expuse în expoziții precum „În vremuri de speranță și neliniște”, MNAC București (2015), „Laughter and Forgetting”, Festivalul de artă Bucharest Art Week, București (2015); „Few Were Happy with their Condition: Video and Photography in Romania”, Motorenhalle, Dresda, Germania (2015); „Between Democracies 1989-2014 – Remembering, narrating and reimagining the past in Eastern & Central Europe and South Africa„, Johannesburg, Constitution Hill, Africa de Sud (2015); MPRA The School of Kyiv, Bienala de la Kiev (2015), „One Sixth of the Earth – Ecologies of Image”, MUSAC, Leon (2012), „Transitland: videoart in Central and Eastern Europe 1989-2009”, Reina Sofia, Madrid (2010), „Illuminations”, Level 2 Gallery, Tate Modern, Londra (2007).
ANDREI TIMOFTE (n. 1988, București) este asistent universitar la Facultatea de Arte Vizuale și Design, Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” din Iaşi, specializarea Arta Murală, unde susține lucrări practice. Recent a terminat un doctorat în arte vizuale la aceeași instituție, unde a desfășurat un proiect de cercetare artistică intitulat „Fabrica socială a dorinței: Muncă și memorie culturală în industriile creative după anii ’90”. Începând cu 2010, este membru activ al grupului artistic SATellite, transformat recent într-un ONG cultural. În 2019 a expus proiectele „ARTIST, CUMPĂR APARTAMENT ÎN ACEST BLOC!”, expoziție parte din proiectul „Clasa Culturală” și PERETELE DE CALCIU AL UNUI MIC-BURGHEZ, expoziție parte din proiectul „Narațiuni Concurente”, curatori: Florin Bobu și Livia Pancu, ambele organizate de asociația 1+1 și tranzit.ro/ Iași. În 2020 a participat la programul de rezidențe Electroputere Air 2020, organizat de către Galeria Electroputere Craiova. În 2017 a participat împreună cu scriitorul Ovid Pop la programul de rezidențe Artist-în-Rezidență Q21 organizat de MuseumsQuartier (Viena, Austria), cu o bursă susținută de tranzit.ro.
Prezentare STEFAN RUSU: „Viața de apoi a arhitecturii socialiste. Metode de explorare a patrimoniului arhitectural modernist și a artei monumentale din Europa de Est”
Facultatea de Arte Vizuale și Design (UNAGE, Iași) și ICMA (Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă, UNAGE) a găzduit prezentarea „Viața de apoi a arhitecturii socialiste. Metode de explorare a patrimoniului arhitectural modernist si a artei monumentale din Europa de Est.” susținută de către Ștefan Rusu - artist vizual, curator, editor și regizor cu o vastă experiență în studiul transformărilor spațiului urban, a arhitecturii moderniste și a schimbărilor prin care spațiile publice au trecut după 1989.
Prezentarea a fost realizată ca parte din proiectul „Cercetare artistică asupra artei de for public din Europa Centrală și de Est. Raport tehnic asupra decorațiilor din Nord-Estul României (1950-1990)” coordonat de către Dan Acostioaei și Andrei Timofte.
Mulțumită lui Ștefan Rusu am asistat la expunerea unei perspective panoramice asupra posibilităților și limitelor actuale legate de conservarea arhitecturii moderniste, privind cu un ochi critic realitatea din teren a Europei de Est. Prin analiza sa metodică putem să considerăm rearticularea valorică a artei monumentale de for public cu necesitatea de a înțelege diversitatea funcționalistă a arhitecturii de locuit, etapizările sale istorice, cât și rolul social și ideologic al decorațiilor murale. Conform întrebărilor rămase în continuare deschise, stranietatea și fascinația către aceste monumente unice de for public permite analiza substanțială și identificarea elocventă a unei posibile „vieți de apoi” care se separă cu ușurință de deja standardizata viziune anticomunistă.
STEFAN RUSU (n. 1964, Kâietu, Moldova) este artist și curator independent, în prezent locuiește în Islamabad, Pakistan. Agenda sa artistică și curatorială este orientată spre schimbările sociale și politice din societățile est-europene după căderea Zidului Berlinului și dizolvarea Uniunii Sovietice. A studiat la Institutul de Pictură, Sculptură și Arhitectură I. Repin Leningrad (1986-1989) și Academia de Arte N. Grigorescu (1990-1995) iar mai târziu în 2005-2006 a urmat Programul de Formare Curatorială la De Appel art center, Amsterdam.
Ștefan are o traiectorie îndelungată în abordarea patrimoniului cultural socialist, începând de la studierea artei monumentale și a esteticii acesteia în școala și facultatea de artă în anii 70-80, apoi a urmat serviciul militar unde a continuat să practice artă prin conceperea și producerea (în colaborare cu tatăl său arhitect) a unui monument dedicat Celui de-al Doilea Război Mondial realizând o statuie de beton a unui soldat. De altfel, formarea sa anterioară în sculptura monumentală ghidată de ideologia comunistă a fost ulterior inversată în slujba sistemului artei contemporane, în calitate de artist transdisciplinar și mai târziu în calitate de curator de proiecte și expoziții. Experiența sa anterioară și actuală de a trăi într-un bloc de locuințe sovietice, împreună cu interesul său pentru teorie, arhitectură și urbanism l-au inspirat să proiecteze o replică a unui apartament din beton (Apartamentul Deschis/Flat Space), bazată pe estetica și tehnologia locuințelor de masă.
Ștefan este editorul mai multor publicații: Spaces on the Run (2015), Reimagining the New Man (2014), Chișinau-Art, Research in the Public Sphere (2011). Cele mai recente publicații: Architectural Guide – CHISINAU care a fost produsă în colaborare cu DOM publishers, la Berlin în anul 2022. Cartea documentează perioada postbelică a dezvoltării urbane a orașului, care s-a bazat pe principiile orașului socialist și a fost modelată de cinci tendințe distincte reflectate în cele cinci segmente ale ghidului – Imperiul Stalinist, Modernismul Sovietic, Postmodernismul, Brutalismul Sovietic și Orașul Industrial.