UNRAVELING FAILURE

Au expus: Ilinca Aldea, Mariana Cibi, George-Bogdan Ciolan, Elena Chirila, Ioana Cristache, Gabriela-Iulia Codru, Iulia-Georgiana Constantin, Jorj-Pavel Dimitriu, Ionela Gherman, Andreea Grosu, Dumitrița Gurău, Simona-Elena Herciu, Miruna-Mihaela Lupea, Luminița Lupu-Agache, Alexandru-Mihai Matei, Nicoleta-Andreea Mănescu, Cristina Poncu, Andreea Pulpan, Diana-Georgiana Perju, Felicia-Ioana Roca, Eliza-Claudia Sali, Alondra Stănescu, Ana-Delia Teclean, Rodica Neamțu, Georgiana Țurcanu, Iuliana-Madalina Țurcanu

Organizator: Specializarea Artă Murală, FAVD, UNAGE, Iași

Co-organizator: tranzit.ro/ Iași

Coordonatori: Dan Acostioaei, Andrei Timofte

Tehnician: Nicu Oniciuc

Parteneri: Satelit, 1+1

Cu sprijinul cadrelor didactice ale specializării Artă Murală.

Expoziția „Unraveling Failure” aduce împreună lucrări ale studenților de la Specializarea Artă Murală (FAVD, UNAGE), punând în valoare eforturile studenților din întreg ciclul de studii – anii I, II, III (Licență) și Anii I, II (Master). Autorii au răspuns la invitația de analiză a „eșecului” prin propunerea a diverse concepte, formule și formate – „soluții” vizuale alternative de identificare și analiză a propriilor experiențe sociale și culturale.

Expoziția „Unraveling Failure” propune deslușirea experiențelor sociale și culturale pe care le indicăm și indexăm ca fiind decepții – fie acestea personale sau profesionale. Este urmărită  „prăbușirea” recentă a normelor și codurilor sociale dominante ca urmare a tensiunilor și conflictelor geopolitice ce au loc la nivelul regiunii est europene. În diverse proporții, aceste deziluzii se regăsesc în experiențele studenților specializării arta murală (licență, master) și sunt cercetate prin intermediul unor lucrări realizate în ultimul an. Dintr-o perspectivă artistică, aceste conjuncturi nefavorabile reflectă regresia speranței către un viitor mai bun și căderea în desuetudine a gândirii democratice. Eșecul acestora se află în strânsă legătură cu pandemia și situația nefastă a conflictului din proximitatea graniței.

Direcția tematică comună a proiectului este reprezentată de intenția experimentală a organizatorilor, de deslușire, recunoaștere și interpretare artistică a ceea ce poate fi considerat eșecul. Termenul din en. ”unravel” se poate traduce ca „dezlegare, descâlcire, deșirare, detectare, lămurire”, etc.Totodată este necesară fructificarea și diagramarea trăirilor artistice ce contribuie la clasarea facilă a propriei activități în subdirectorul „eșecurilor”. Fie că vorbim despre practica artistică în formare a studenților/telor sau despre dificultatea procesului didactic din ultimii ani, deseori ne regăsim în ipostaza de „a ne afla la capătul puterilor” – de a fi înfrânți.

Cu alte cuvinte, lipsa satisfacției profesionale, alimentată de imposibilitatea de asimilare și depășire a propriilor aspirații ne aduce în punctul terminal al eșecului: „Este gata lucrarea de licență?” „Tu ai expune așa ceva? Care este mesajul lucrării?” „Nu a ieșit chiar cum mi-am dorit”, „Eșec? Desigur, am nenumărate lucrări care se potrivesc cu această temă…”, „Nu am nici o idee despre ce să fac…” etc.. Realitatea contrafactuală este construită pe baza validării duale „Adevăr” vs. „Fals”, „Succes” vs. „Eșec”, „Corect” vs. „Greșit”, „Om de succes” vs. „Om inutil”, „Carieră” vs. „Viață personală”. În pofida acestei clasări facile, urmărim exprimarea contingenței specifice realității. Dacă considerăm că aceasta este într-o continuă transformare, activarea practicii este influențată de contextele sociale, culturale, economice și politice.

În funcție de ”regulile” scrise și nescrise ale lumilor artei, ceea ce era valabil ieri nu este astăzi (Hot shot vs. Outdated). Ceea ce va fi relevant mâine, astăzi trece neobservat (Anonimat vs. Mainstream). Gândirea concurențială ne îndeamnă să ascundem faptul că „Alergăm la maraton fără să știm care este premiul (scopul)?” Devenind parte a procesului de producție artistică, eșecurile noastre ne însoțesc într-un context socio-cultural bazat pe contradicții. Prima dintre acestea a fost imposibilitatea de a organiza acest eveniment în luna martie – situație în care am rezervat galeria facultății, însă lucrările nu erau „finalizate”. Atunci am decis împreună să ținem galeria închisă o săptămână – oportunitate de reflectare în liniște la intervenția lui Daniel Knorr de la Bienala de la Veneția (ediția din 2005). Aflați în confruntare directă cu propriul eșec am decis că o primă încercare „anulată” nu poate fi decât productivă. Astfel, prin deslușirea ruinelor noastre comune putem identifica propriile divergențe, aspirații și dorințe pentru a imagina forme de eliberare și rețele sociale de (contra)producție critică. Expoziția caută să ocupe și să suprasolicite cu entuziasm aceste puncte de tensiune în vederea detectării binomului „eșecul succesului” și emancipării practicilor artistice în formare.

În contemporaneitate, eșecul este deseori prezentat prin sintagma meritocratică „A avea sau a nu avea!”. „Am idei, însă nu am materialele potrivite…”, „Vreau să fac, însă nu am timp”, „Am job, dar nu am timp să fiu artist”. În multe cazuri, senzația eșecului este legată de ceea ce lipsește în mod fizic ca formă de deținere – avuție, avere și proprietate. În fapt, acesta este bluff-ul clasei de mijloc postmoderne dar alienate, profund nesatisfăcută și veșnic solitară, aflată în căutarea unor forme de „autovictimizare” spirituală generată de insatisfacția propriilor prejudecăți și dorințe.

(Dan Acostioaei, Andrei Timofte)