Aldea Ilinca, „VICAMUS LIGNUM”, lucrare de licență, Anul III, Artă Murală (Ceramică), serie, 5 x sculptură din gresie, desene: 9 x 40 x 30, 1 x 100 x 70 cm, instalație din 12 fragmente tulpini viță de vie, coordonator conf. univ. dr. Dan Acostioaei, 2024

Ideea care stă la baza formării colecţiei de lucrări, este inspirată din cultul arborelui. În anumite culturi (ex: India de Sud – dravidienii), abilităţile care li se atribuie copacilor implică un anumit grad de personificare. Acest motiv al implicării în mod activ a unei specii imobile în cadrul unei civilizaţii, m-a inspirat să transpun un model vegetal static într-o fiinţă capabilă să se deplaseze. Din punct de vedere conceptual, lucrarea mea de licenţă reprezintă personificarea arborilor, reprezentându-i într-o formulă originală şi „mobilă“. Inspirată de mitologia arboricală, care în anumite culturi, oferă atribuţii divine şi personificate anumitor specii din spectrul florei, am realizat o colecţie de animale-arbori. Acest tip de reprezentare urmăreşte să ofere publicului o altă perspectivă asupra arborilor.
Utilizarea mitologiei arborelui ca bază a conceptului universului creat este motivat de exploatarea unei laturi mai puţin valorificate a mitologiei, care în contextul social actual poate transmite un mesaj de natură să atragă atenţia publicului asupra importanţei şi necesităţii de a proteja natura.
De asemenea, prin acest mod de reprezentare, încerc să expun o altă perspectivă asupra naturii, adresând următoarele întrebări:

– Oare am trata altfel toate fiinţele din universul vegetal, dacă motricitatea lor le-ar permite o interacţiune cu mediul cel puţin similară cu fiinţele din regnul animal?
– Oare nu subestimăm această parte semnificativă a naturii, doar pentru că imobilitatea ei o face usor de ignorat şi de exploatat?
– Oare am eşuat în încercarea noastră de a o înţelege cu adevărat şi de a comunica cu tot ce cuprinde lumea vegetală?
Ansamblul este alcătuit din lucrări ceramice şi compoziţii grafice. Ambele tehnici ilustrează însă fiinţe din acelaşi univers imaginar, inspirate din formele naturale ale butucilor de viţă de vie. Formele fiinţelor sunt diverse, însă elementul care le leagă îl constituie detaliile texturale cu trimitere evidentă la scoarţa arborilor.

(Aldea Ilinca)

Andreea Mănescu,  „CE AU VĂZUT PEREȚII?, TEXTUL CA LIMBAJ ÎN ARTA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ. REPREZENTAREA TRAUMEI ÎN ARTA VIZUALĂ”, lucrare de licență, Anul III, Arta Murală, 150 x 300 x 4, tehnică mixtă, coordonator lector univ. dr. Andrei Timofte, 2024

Am urmărit ca fundalul din spatele textului să facă apel la un mod de standardizare utilizat în industria textilă din care hainele ce ne protejează corpurile sunt obișnuite. Este vorba despre un standard de imprimare ce se regăsește în întreaga societate. Standardizarea producțiilor este un proces existent ce se poate aplica și în mediul artistic. Am urmărit să adaug amprenta personală (reprezentată de corpul meu ca instrument principal de lucru) și textul care îmi întregește subiectul tezei mele, trauma. La nivel performativ, am urmărit să-mi imprim opinia personală pe un suport standard – canalul cromatic CMYK. Aceste culori sunt adesea folosite și în alte lucrări personale, deoarece îmi place să ies în evidență prin intermediul contrastelor puternice și al culorilor vii și luminoase. Pictarea corpului meu cu vopsea reprezintă de altfel povara pe care am purtat-o atâția ani iar imprimarea corpului pe pânză este modul cum eu, îmi iau viața în propriile mâini și vorbesc despre trauma prin care am trecut. Terminarea acestui proces de pictare a fost încheiat prin spălarea culorii de pe corp, acesta fiind și vindecarea mea de tot ce reprezintă trecutul meu. Pentru o înțelegere mai profundă a acestei proceduri ce ține de coaserea materialelor, m-am pus în locul clasicelor femei care, adesea stau la mașina de cusut, într-un spațiu intim și își fac treaba. Recunosc, faptul că această practică nu a fost una ușoară. Deși nu știam să cos, cu voință și răbdare am reușit să-mi implementez ideile într-un format fizic așa cum mi-am propus. Trebuia să mă pun în acest personaj pentru a demonstra faptul că femeile pot.

(Andreea Mănescu)