Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” Iași. Facultatea de Arte Vizuale și Design și tranzit.ro/ Iași organizează:
LICENȚE SPECIALIZAREA ARTĂ MURALĂ 2023-2024
Absolvenți:
Ilinca Aldea
Andreea Manescu
Iuliana Turcanu
Teodora Ulian
28 iunie - 5 iulie 2024
Finisaj: 5 iulie 2024, ora 18.00
tranzit.ro/ Iași (Green House)
Str. Sf. Atanasie nr. 25, Iași
Coordonatori:
Conf. univ. dr. Dan Acostioaei
Lector univ. dr. Andrei Timofte
Conf. univ. dr. Daniel Sofron
Prof. univ. dr. Maria Urmă
Suport tehnic: Prof. Nicu Oniciuc
Aldea Ilinca, „VICAMUS LIGNUM”, lucrare de licență, Anul III, Artă Murală (Ceramică), serie, 5 x sculptură din gresie, desene: 9 x 40 x 30, 1 x 100 x 70 cm, instalație din 12 fragmente tulpini viță de vie, coordonator conf. univ. dr. Dan Acostioaei, 2024
Ideea care stă la baza formării colecţiei de lucrări, este inspirată din cultul arborelui. În anumite culturi (ex: India de Sud – dravidienii), abilităţile care li se atribuie copacilor implică un anumit grad de personificare. Acest motiv al implicării în mod activ a unei specii imobile în cadrul unei civilizaţii, m-a inspirat să transpun un model vegetal static într-o fiinţă capabilă să se deplaseze. Din punct de vedere conceptual, lucrarea mea de licenţă reprezintă personificarea arborilor, reprezentându-i într-o formulă originală şi „mobilă“. Inspirată de mitologia arboricală, care în anumite culturi, oferă atribuţii divine şi personificate anumitor specii din spectrul florei, am realizat o colecţie de animale-arbori. Acest tip de reprezentare urmăreşte să ofere publicului o altă perspectivă asupra arborilor.
Utilizarea mitologiei arborelui ca bază a conceptului universului creat este motivat de exploatarea unei laturi mai puţin valorificate a mitologiei, care în contextul social actual poate transmite un mesaj de natură să atragă atenţia publicului asupra importanţei şi necesităţii de a proteja natura.
De asemenea, prin acest mod de reprezentare, încerc să expun o altă perspectivă asupra naturii, adresând următoarele întrebări:
– Oare am trata altfel toate fiinţele din universul vegetal, dacă motricitatea lor le-ar permite o interacţiune cu mediul cel puţin similară cu fiinţele din regnul animal?
– Oare nu subestimăm această parte semnificativă a naturii, doar pentru că imobilitatea ei o face usor de ignorat şi de exploatat?
– Oare am eşuat în încercarea noastră de a o înţelege cu adevărat şi de a comunica cu tot ce cuprinde lumea vegetală?
Ansamblul este alcătuit din lucrări ceramice şi compoziţii grafice. Ambele tehnici ilustrează însă fiinţe din acelaşi univers imaginar, inspirate din formele naturale ale butucilor de viţă de vie. Formele fiinţelor sunt diverse, însă elementul care le leagă îl constituie detaliile texturale cu trimitere evidentă la scoarţa arborilor.
(Aldea Ilinca)
Andreea Mănescu, „CE AU VĂZUT PEREȚII?, TEXTUL CA LIMBAJ ÎN ARTA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ. REPREZENTAREA TRAUMEI ÎN ARTA VIZUALĂ”, lucrare de licență, Anul III, Arta Murală, 150 x 300 x 4, tehnică mixtă, coordonator lector univ. dr. Andrei Timofte, 2024
Am urmărit ca fundalul din spatele textului să facă apel la un mod de standardizare utilizat în industria textilă din care hainele ce ne protejează corpurile sunt obișnuite. Este vorba despre un standard de imprimare ce se regăsește în întreaga societate. Standardizarea producțiilor este un proces existent ce se poate aplica și în mediul artistic. Am urmărit să adaug amprenta personală (reprezentată de corpul meu ca instrument principal de lucru) și textul care îmi întregește subiectul tezei mele, trauma. La nivel performativ, am urmărit să-mi imprim opinia personală pe un suport standard – canalul cromatic CMYK. Aceste culori sunt adesea folosite și în alte lucrări personale, deoarece îmi place să ies în evidență prin intermediul contrastelor puternice și al culorilor vii și luminoase. Pictarea corpului meu cu vopsea reprezintă de altfel povara pe care am purtat-o atâția ani iar imprimarea corpului pe pânză este modul cum eu, îmi iau viața în propriile mâini și vorbesc despre trauma prin care am trecut. Terminarea acestui proces de pictare a fost încheiat prin spălarea culorii de pe corp, acesta fiind și vindecarea mea de tot ce reprezintă trecutul meu. Pentru o înțelegere mai profundă a acestei proceduri ce ține de coaserea materialelor, m-am pus în locul clasicelor femei care, adesea stau la mașina de cusut, într-un spațiu intim și își fac treaba. Recunosc, faptul că această practică nu a fost una ușoară. Deși nu știam să cos, cu voință și răbdare am reușit să-mi implementez ideile într-un format fizic așa cum mi-am propus. Trebuia să mă pun în acest personaj pentru a demonstra faptul că femeile pot.
(Andreea Mănescu)
Iuliana Țurcanu, „STANDARDELE DE FRUMUSEȚE <<IMPUSE>> DE SOCIETATE FEMEILOR. REVISTA <<IULIANA>>”, lucrare de licență, Anul III, Arta Murală, 100 x 70 x 9, instalație, print digital pe hârtie de calc, coli forex, coordonatori conf. univ. dr. Dan Acostioaei, lector univ. dr. Andrei Timofte, 2024
Prinsă în capcana perfecțiunii ireale promovată puternic în online dar și în reclame, postere, reviste și ziare, am decis să aduc acest subiect în lucrarea mea de licență abordată după propriile trăiri și în propriul stil. Într-o societate în care sexul frumos este văzut prin prisma aspectului fizic, dorința de confirmare și acceptare în societate este foarte mare, așa că involuntar urmăm aceste tipare de frumusețe pentru a nu fi renegate. Pentru vizibilitate și recunoaștere a femeii ca fiind egală îmi propun să abordez acest subiect și să transmit ideea că experiențele trăite de o femeie legate de aspectul lor fizic nu sunt bazate pe argumente concrete, ci sunt expuse din prisma celui ce îi oferă feedback-ul negativ sau pozitiv. Răspunsul social se realizează în funcție de propriile standarde create în mintea oamenilor. Într-o altă ordine de idei, aceste standarde țin de cum dorește societatea să le vadă. Mișcarea feministă în care artistele de sex feminin au activat, m-au inspirat în a pune în scenă fenomenul cu care noi femeile ne întâlnim zilnic și care deși nu-i dăm suficientă importanță acesta ne afectează mai tare decât pretindem că o face. Imaginile pe care le-am ales pentru reprezentare sunt rezultate în urma unui sondaj destinat a 50 de persoane de sex feminin. Am apelat la ajutorul lor pentru a avea o susținere a problemei societății, dar și pentru a mă ajuta în selecționarea celor mai favorite sau frecvente situații cu care femeile au avut de-a face. Fiecare imagine își propune să transmită un mesaj și fiecare corp propune două stări, o stare așa-zisă inițială și o stare supusă unui proces de transformare pentru satisfacția societății. Pot reprezenta și situații care se află în opoziție privind din prisma societății în căutarea idealului.
Prin expunerea propriului fizic simt că pot să devin „revista” ce cuprinde toate glasurile și opiniile femeilor ce se întâlnesc cu situații de critică asupra feminității acesteia.
(Iuliana Țurcanu)
Teodora Ulian, „AMERICA’S HEAVY METALS. HIPERREALISMUL, REVOLTA ȘI CULTURA AUTO-EROTICĂ A ANILOR ’70”, lucrare de licență, Anul III, Arta Murală, 150 x 100 x 5, pictură în ulei, coordonatori prof. univ. dr. Maria Urmă, conf. univ. dr. Daniel Sofron, 2024
Lucrarea „America’s Heavy Metals” abordează subiectul mașinilor americane din perioada anilor `70 a secolului trecut, și anume ce impact economic au creat și cum au reușit acestea sa fie venerate de către populație, fenomenul constituind, de asemenea, o temă importantă pentru artiștii hiperrealiști.
Contribuind semnificativ la dezvoltarea industriei auto americane acestea au stimulat creșterea economică, prin crearea de locuri de muncă, și generarea de venituri substanțiale. În același timp, ele au devenit obiecte de cult, admirate și dorite de către publicul larg. Fascinația pentru aceste vehicule a dus la fetișizarea și personificarea lor, transformându-se în simboluri ale statutului social și ale identității individuale.
Conceptul lucrării își găsește rădăcinile în fascinația pentru frumusețea și funcționalitatea acestor vehicule, pentru design-ul variat, precum și pentru modul în care acestea au fost exagerat de admirate și idolatrizate într-o manieră aproape sexualizată.
(Teodora Ulian)