UNSHATTERED ALTERITY

Au expus: Ilinca Aldea, Delia Apostolache, Rodica Neamțu Biciușcă, Denis Ciorici, David Chilcoș, Elena Chirila, Radu Costinel Cristian, Gabriela-Iulia Codru, Dumitrița Gurău, Simona Herciu, Mariana Ioniță, Mihai Alexandru Matei, Nicoleta-Andreea Mănescu, Emanuela Minciună, Nicu Oniciuc, Cristina Poncu, Felicia Ioana Roca, Eliza-Claudia Sali, Alondra Stănescu, Iuliana-Mădălina Țurcanu, Teodora Ulian

Coordonatori: Dan Acostioaei, Andrei Timofte

Suport tehnic: Nicu Oniciuc

Proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași.

Sub pretextul de exersare a unor medii distincte precum instalația și prin familiarizare cu arta conceptuală în sensul transcodării unei idei într-un rezultat artistic expoziția studenților urmărește să evidențieze contradicția dintre subiect-obiect și proces-materie. În urma activității de producție, harta galeriei reprezintă un etalaj straniu propice cercetărilor artistice.

Subiectele abordate de expozanți găsesc o punte comună în analiza condiției studentei/ului ce pune în valoare posibilitatea dificilă de a imagina un viitor cât și provocările acestui parcurs. Astfel că participanții au căutat să aducă în discuție „experiența actuală a studentului (generic) de la arte” și raportul eclectic dintre sine și spațiul socio-cultural.

Imposibilitatea de a identifica de unde rezidă propriul interes artistic poate duce uneori la nedeterminare identitară. Această alteritate are potența de dialogare cu celălalt, de descoperire a unor echivalente colective aflate dincolo de precaritate, de recunoaștere a unor valențe distincte ale sinelui, a unor entități sociale aparte aflate în prelungirea experienței diferenței.

Prototipul conceptual pe baza căruia autorii au elaborat lucrări instalative urmărește firul de neclintit al acumulării de cunoaștere raportată la interpretarea experiențelor practice a unor cazuri particulare. Indicațiile cheie ale acestei expuneri fac trimiteri la ipostaza de imobilitate, lipsa involuntară a acțiunii sau carența „agenției”. Prin compartimentarea cotidiană a galeriei expozanții pledează pentru identificarea unei voci comune transpusă în cuagularea unui efort colectiv ce are loc în prezent.

Parcurgând teme ancorate în actualitatea mediatică lucrările studenților se referă la naturalizarea „actului demolării, distrugerii, al degradării și la dificultatea schimbării” – urmărind didascalii ce transpar printre rândurile enunțurilor politice actuale. Lucrările sunt poziționate în contradicția unui discurs al progresului tehnologic ce inundă spațiul virtual și care a migrat din domeniul cunoașterii în câmpul producției capitaliste marcată de sporirea profitabilității.

Printre ramurile sale seducătoare se numără: inteligențele artificiale educate să educe, promisiunea NFT ca nou mediu de artă digitală, statistici despre succesul artiștilor Blue chip deveniți useri de neînlocuit, marketing-ul practicii artistice profesionalizată de chatboți, noi orizonturi conservatoare pentru viitorii creato-consumatori de conținut etc..

Dacă nu sunt asumate în mod critic aceste tehnologii sociale contribuie la pracarizare, stratificare socială și chiar excluziune. Cum ar putea fi formate recomandări umaniste fără experimentarea directă a realității? Care sunt modelele de expresie ce se sustrag din transformarea interacțiunilor sociale, evoluția spațiului digital-urban și accesul la resurse? Adoptarea tehnologiilor fără o privire (auto)critică este îndoielnică câtă vreme acestea sunt racordate la modelul economic dominant iar miza lor de (ne)proclamat este acapararea realităților marginale declarată drept sfârșit al tranziției. (Dan Acostioaei, Andrei Timofte)